Certificatele de origine sunt documente utilizate în comerţul internaţional care atestă faptul că mărfurile de export au fost obţinute, produse, fabricate sau prelucrate integral într-o anumită ţară.
Certificatele de origine se emit atât pentru exportul românesc direct, cât şi pentru programele cu finanţare externă, la nivel naţional. Certificatul de origine este folosit la exportul definitiv de bunuri şi atestă originea acestora reprezentând o etapă premergătoare stabilirii taxelor vamale de import. Un bun are originea într-o anumită ţară dacă este obţinut integral, fabricat sau prelucrat în respectiva ţară într-o proporţie semnificativă. Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București (CCIB) emite certificate de origine mărfuri în acord cu legea 335/2007.
- Eliberarea certificatelor de origine
privind exportul românesc - Eliberarea certificatelor de origine
solicitate în cadrul programelor cu finanţare externă
Documente necesare
- Cererea (tipizat) - Ghidul de completare
- Declaraţia de origine
- Factura externă
- Certificatul de înregistrare a firmei la Registrul Comerţului
- Acreditivul şi/sau contractul
- Împuternicirea/delegaţia
- Alte documente care să ateste originea: certificat de origine străin, declaraţie vamală, fişa tehnologică a produsului etc
Documente necesare
- Cererea (tipizat) - Ghidul de completare
- Declaraţia de origine
- Facturile aferente
- Certificatul de înregistrare a firmei la Registrul Comerţului
- Contractul de finanţare (încheiat între beneficiarul final şi agenţia de finanţare)
- Împuternicirea/delegaţia
- Alte documente care să ateste originea: certificat de origine străin, declaraţie vamală, fişa tehnologică a produsului etc
Legislație incidentă
Istoric certificate de origine
Primul certificat de origine a fost emis de Camera de Comerț a Provinciei Marsilieze la sfârșitul secoulului al XIX-lea. Stabilirea rolului camerelor de comerț în emiterea certificatelor de origine s-a impus în cadrul Convenției de la Geneva din 1912 și a fost actualizată în cadrul Convenției de la Kyoto. S-a stabilit că guvernele pot autoriza anumite organizații "care posedă autoritatea necesară și pot oferi garanțiile de rigoare" către stat să emită astfel de certificate. Ca urmare a răspândirii lor în majoritatea țărilor, camerele de comerț au fost considerate candidații ideali pentru a le emite.
În 1968, în cadrul Rundei Uruguay, s-a ajuns la o înțelegere internațională cu privire la Regulile de Origine, iar mai târziu, în 1999, Convenția de la Kyoto Revizuită a adăugat o anexă pentru Simplificarea și Armonizarea Procedurilor Vamale pentru a facilita mai mult transferul de documente legale în comerțul internațional.
Până în 2012, peste 700 de înțelegeri comerciale cu clauze preferențiale au fost încheiate.
Țara de origine
Originea produselor trecută pe certificatul de origine se referă la țara în care un anumit bun a fost produs. În cazul în care un bun este produs în două sau mai multe țări, certificatul va avea specificată țara în care s-a investit cel mai mult în acel produs pentru a-l aduce la forma comercială valabilă. O formulă acceptată este cea prin care se consideră ca un produs își are originle într-o anumită țară dacă peste 50% din costurile producției provin din țara respectivă.
În cazul blocurilor comerciale, cum este și Uniunea Europeană, în certificatele de origine poate fi specificată doar denumire acestuia în locul țării cu pricină. Stabilirea originii este importantă deoarece în funcție de ea se stabilesc tarifele, embargoul precum și alte politici comerciale.
Emitere certificate de origine
Pentru a deveni valid, un certificat de origine trebuie să fie semnat de către exportator și de către camera de comerț. În anumite cazuri (foarte rare), certificatul trebuie semnat de asemenea de către consulat.